Biju de Vale, regele si Ghilotinel.

A fost odata ca niciodata un orasel mic si dichisit aflat in vecinateatea cetatii de scaun. Oraselul era cocotat pe un varf de munte si  se numea Biju de Vale. In acel oras, toate lucrurile pareau sa fie cu susul in jos: raurile curgeau din vale in deal, pomii cresteau de la coroana inspre radacina, cainii mieunau si pisicile latrau , copiii isi pedepseau parintii, ziua dormeau si noaptea lucrau si cate si mai cate grozavii.

Regele acelui tinut fusese crescut de o doica din Biju de Vale, asa ca el iubea nespus acel orasel intors cu susul in jos. Inca din primele zile de domnie, Cracos al 2-lea isi stabilise resedinta de vacanta acolo. Cracos al 2-lea era un rege tare capos si sever. Aplica toate legile tinutului cu religiozitate si trimitea zilnic la moarte zeci de oameni. Chiar si in timpul vacantelor regale, Cracos se asigura ca „inflactorii”, asa cum ii numea el, vor fi pedepsiti. Astfel, ei erau adusi pana in Biju de Vale pentru a fi decapitati sub ochii cranceni si sasii ai domnitorului. Calaul orasului era un flacau inimos numit Ghilotinel. Numele acesta ii fusese pus la nastere special pentru a indeplni mai tarziu sinistra slujba de calau. El se tragea dintr-o familie de calai. Bunicul sau, Arzarel, il botezase pe fiul sau Securel si apoi, prevazand evolutia tehnologica, pe nepotul sau, Ghilotinel.

Ghilotinel era un baiat de 17 ani, barbat deja, dupa datinile lor. Avea un corp sferic din care ieseau cele 4 membre ca niste bete de chibrit. Gatul ii era atat de scurt incat nici nu i se observa de sub capul rotund, garnisit cu o claie de par blond, ca paiul de gros. Fata lui putea fi confundata foarte usor cu o luna plina. Era la fel de palida si de gaurita de pojar. Cu toate ca pare inspaimatator, chipul sau nu era de loc neprietenos. Ochii lui mari si calzi ii luminau intreaga fata, iar gura, mereu curbata intr-un zambet larg si sincer, ii dadea un aer mai uman. Ghilotinel isi incepuse slujba de la varsta de 16 ani, dupa ce tatal sau, Securel, murise intr-un accident stupid. Iata cum se intamplase: regele ii ordonase lui Securel sa sacrifice pisica reginei deoarece aceasta deranjase orele regale de liniste urland la luna. Securel, supus, si-a luat arma si a pornit in cautarea netrebnicei fiinte. A fugarit biata pisica prin intrgul conac: pe scari, sub scari, pe holuri, in debara, prin dormitoare si saloane, pana cand, bietul animal, istovit s-a oprit sub patul stapanei sale.  Cand Securel a reusit sa o gaseasca, pisica si-a adunat toate fortele si,in timp ce calaul isi scotea securea de la cingatoare, jivina, maraind si latrand, ii sari in cap, infigandu-si ghearele in chelia bietului calau. Mistuit de durere, dupa un moment de meditatie, calaul lua securea si o indrepta inspre pisica, dar aceasta, iute de picior, parasi capul nefericitului care isi infipse securea in moalele capului.

Si astfel, Ghilotinel, fiul cel mare al familei deveni stapanul in casa.

(Va urma)

Anunțuri

Un răspuns

  1. şi Ghilotinel va creşte mare, va duce meseria sa la un alt nivel şi lumea îl va ştii ca G O D – Ghilotinel omoară cu dichis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: